www.asheara.wordpress.com

Eu sunt o persoana care s-a nascut de partea cealalta a uterului. Sunt cel care, atunci cand s-a nascut, a intrat in apa si nu a mai iesit de acolo. Fusese prea mult timp expus la conditiile din pantecele mamei ca sa mai fie bun de ceva pentru societate. Stia insa mai multe decat toti, caci nu avusese timpul necesar uitarii: asa ca a inceput sa scrie. Dupa primul cuvant, s-a poticnit, caci a inteles ca ii scapase semnificatia literei. Asa ca s-a redus la litere, iar literele au reprezentat pentru el apa literaturii. Caci intreg universul poate fi cuprins in perimetrul unei litere, cu fiecare dintre elementele distincte ale sinelui, in sensul ca litera este dinamica in structura intelesurilor sale fara a-si modifica vreodata aparentele. Litera este ca lumea- este raportul cu rezultat fix si exponenti diferiti, este efortul supraunitar de a combate intinderea vietii, comprimand-o intr-un singur simbol intersanjabil ca pozitie si lege. Iar prin litera am inteles ca nu se poate niciodata iubi ceea ce comprimarea spatiala a sinelui nu reclama in mod elocvent.
Eu sunt ala uraciosul care nu iubeste biografiile. Nici nu stie a scrie o biografie care sa depaseasca o litera, este fortat asadar a lua forma umana pentru a putea explica mortii ce vrea sa fi facut si sa nu fi facut de-a lungul existentei sale fara alternativa. Sunt cel care se joaca cu sine pentru ca se poseda numai pe sine si pentru ca a vrut odata sa fie copil. Nu a ajuns niciodata asa ceva, ala raul de coordoneaza lucrurile avea alte planuri pentru dansul. A ajuns asadar sa se strige in fiecare noapte, pentru a se convinge ca inca mai traieste. Si cand nu aude raspunsul celorlalti este din cauza ca sunetele se propaga altfel printr-un mediu de natura lichida.
Eu sunt ala care s-a suparat ieri ca nu este iubit. Din acel moment nu mai iubesc imaginile. Singurele pe care le pot suporta sunt cele alb-negru, ele nu musca din tine si te lasa a trai in apa. Celelalte nu sunt asa, falsifica realitatea pentru a te atrage a gusta aerul poluat de la suprafata. Eu am scos mana dreapta din lichid si mi s-a transformat in scrum, radiatiile soarelui au fost prea puternice pentru pielea-mi sensibila, asa ca de atunci scriu numai cu stanga. Si din acea clipa nu am mai incercat niciodata a iesi la suprafata�
Eu sunt ala care este visat de lumea din sine, este pus in scena, sub aparatele de filmare, iar el isi joaca rolul cu seriozitatea profesionistului. I se spune ca este cel mai bun din grup, ca va face o avere si cu filmul asta. In realitate, singurul lucru pe care il vrea este sa doarma, si poate sa viseze si el un pic.
Eu sunt prima litera din numele meu. Nu am ajuns a o cunoaste pe a doua, pentru o asemenea performanta mi-ar trebui inca doua existente. Subconstientul imi sopteste ca totul este un accident, eu tip sa taca din gura, de vocea lui tiranica nu ma mai aud atunci cand vorbesc. Sunt gladiatorul care vorbeste prea mult pentru a se lupta si este prea intelept pentru a vorbi mai mult decat trebuie. Ceea ce ma incomodeaza este absenta mainii din dreapta. Curand, imi va creste insa o aripa cu care imi voi putea acoperi trupul gol de sirena proasta si atunci apa va deveni suportabila. Caci ai nevoie de aripi pentru a te afunda in mai adancul apei din tine�
Eu sunt cel care nu va fi niciodata altceva decat ceea ce vrea sa fi fost la inceputul alegerii. Si, ca orice nebun cu jumatate de norma, aud inca voci care imi soptesc sa nu vars cana de lapte dimineata� asta pentru a nu supara o societate geniala care trebuie inlocuita cu oameni si pesti. Buna seara, domnilor, imi iau adio de la fenomenalele voastre teatre de cozi albastre!...

Pentru mai multe informatii/mai multa literatura intrati pe www.asheara.wordpress.com ...

La inceput, singurul lucru pe care mi-l permiteam era acela de a plange, de a ma lamenta in fata unui viitor mormant in care mainile lor murdare sa ingroape lumina de a fi pierdut un artist. Dupa aceea, am inceput sa imi curat cu buretele lacrimile de pe maini, se imprimasera in piele si acum munca se asemana transportului pietrei lui Sisif. Oamenii ma credeau fericit in clipa cand creierii incepusera sa imi iasa afara pe urechi, ziceau ca este semn de inteligenta. Eu intelegeam ca nu Sisif este cel fericit, ci imaginea sa, ca fericirea este la randul sau hiperreala si atunci pot fi incluse matematic in aceeasi categorie. Poate ca niciodata nu as fi putut fi mai viu decat in clipele dinainte de nastere, si poate ca acum sunt cel mai mort dintre cei care consuma inutil aerul viciat al acestei planete. Ma intereseaza asadar sa pierd timpul murind, sau traind, sau fiind omorat, si asa nu exista implinire decat prin fuga nebuna a gazelei, a introduce capul in nisip ca strutul nu se confirma decat ca siguranta tacita a unui final dureros. Sunt interesat sa nu mai simt durerea, ma enerveaza durerea de a nu avea medicamente care sa imi trateze sindromul Gilbert. Daca o sa mor pana-n 35 de ani, imi zic, macar sa o fac cu stil. Sa redactez manifestul celor 1000 de motive pentru care merita sa te sinucizi, iar al 1000-lea motiv sa fie "pentru ca exista 1000 de motive pentru care merita sa te sinucizi". Poate ca sunt ultimul om lucid de pe planeta, caz in care sunt si ultimul nenorocit de pe planeta. Imi place veselia, nu o inteleg si nu am simtit-o niciodata. Imi place dragostea, pe asta am simtit-o, si mi-a distrus sistemele de referinta. Niciodata nu am fost mai depresiv decat atunci cand am iubit, ceea ce este bine, caci rezultatul primordial al depresiei este anularea minciunii de sine. Nu, domnule Leibniz, lumea asta nu este cea mai buna dintre toate, ci doar o amanare a unui infern care va avea macar calitatea de a fi definitiv, deci gata cu depresia intrebarii "Ce se afla dupa moarte?". Sunt interesat sa ajung cat mai repede unde trebuie sa ajung, si daca inteleg contingenta asa cum se cuvine a o intelege un anti-determinist, atunci cu siguranta ca nimicul va fi infinit mai interesant decat asteptarea sa (care este tot un fel de nimic, caci asteptarea nu presupune niciodata actiune sau deplasare). Poate ca sunt ultimul umanist de pe planeta, caz in care sunt interesat sa vad daca apocalipsismul, ca si ultim curent literar, va avea valoarea luciditatii. Poate ca tip in noapte dupa clipe de voluptate calma, sau doar rostesc ca Joyce pe patul de moarte : "Chiar nu ma intelege nimeni pe lumea asta?". In orice caz, sunt interesat sa fiu/sa fi fost/ sa fi devenit interesat de altceva decat de obsesia emanciparii. Si poate ca este adevarat ca nimeni nu s-a prabusit din cauza ideilor... interesati-ma sa va interesez!

Deepak Chopra, Claude Challe, David Visan, Oliver Shanti, Mandalay, Massive Attack, Faithless, Anoushka Shankar, Deepak Ram, Bliss, Suzanne Ciani, Air, Delerium, Enigma, Mike Oldfield, Era, Deep Forest, Goran Bregovic, Therion, Pink Floyd, Garbage, U2; Vama Veche,Iris,Pasarea Colibri; Wagner, Prokofiev, Karl Orff.

Melodie preferată: (at the moment)Deepak Chopra-Desire, Mandalay- Another, Argatha-Crossing, Mike Oldfield- Flower Of The Forest, Thievery Corporation - Facing East, Nash Didan- A Window To My Dreams, Bliss-Wish You Were Here, Frederick Rousseau- La Fille De Pekin, Sigur RoS- Untitled #1, Deepak Ram- A Night In Lanasia, Jade Or- Opium, Cellar 55- Pro-Do-Sol, Noa&Eric Serra- My Heart Calling, Enigma- I Love You... I'll Kill You, Faithless- Music Matters; Campuri Aurii-Narcisa Suciu, Cantec Soptit-Pasarea Colibri, Melancolie-Ioan Gyuri Pascu.

Album preferat: Mandalay-Empathy, Claude Challe-Spacesex, Deep Forest-Comparsa, Enigma- Le Roi Est Mort, Vive Le Roi, Delerium- Poem, Mike Oldfield- Songs Of Distant Earth, Faithless-Outrospective, Pink Floyd- The Wall, Buddha Bar vol. IV.

Waking Life, Arizona Dream, The Devil's Advocate, The Storm Of The Century, Lost In Translation, Requiem For a Dream, Amadeus, Vanilla Sky, The Wall, Moulin Rouge, The Jacket, K-PAX, The Village, Bridge To Terabithia, The Fountain, The Number 23, Immortel, A Scanner Darkly

Plansul lui Nietzsche - Irvin D. Yalom, Ospiciul Muzelor-David Czuchlewsky, O Intamplare Ciudata Cu Un Caine La Miezul Noptii-Mark Haddon, Castelul-Franz Kafka, Piticul-Par Lagerkvist, Hotii de Frumusete-Pascal Bruckner, Lupul de Stepa-Hermann Hesse, Fructele Pamantului-Andre Gide, La Capatul Lumii Si In Tara Aspra A Minunilor- Haruki Murakami, Iubita Mea, Sputnik- Haruki Murakami, In Tara Ultimelor Lucruri- Paul Auster, Documentele lui Platon- Peter Ackroyd, Spuma Zilelor- Boris Vian, Cercul Mincinosilor-Jean-Claude Carriere, Moartea Lui Virgiliu-Hermann Broch, Femeia Nisipurilor-Kobo Abe, Torturati-l Pe Artist - Joey Goebel; Friedrich Nietzsche-Asa Grait-a Zarathustra, Martin Heidegger-Fiinta si Timp, Blaise Pascal-Cugetari, Ernst Cassirer-Filosofia Luminilor, Thomas Hobbes-Leviathan, Jean Baudrillard- Paroxistul Indiferent, Marc Guillaume- Figuri Ale Alteritatii, P.P.Pasolini- Scrieri Corsare, Soren Kierkegaard- Fiinta si cutremur; Emil Cioran- Pe Culmile Disperarii, Constantin Noica- Jurnal Filosofic, Gellu Naum- Calea Searpelui.